CU VAPORUL PRIN RODADOR!


BĂTRÂNII DE LA FAR

"lume multa sta sa vada
cum stau stelele sa cada"


miercuri, 28 iulie 2010

Zelkanice din educatie si stiinta

Stiinta nu mai poate ramane in granite nationale. Ea este astazi mondiala. Nivelul universitatilor este precum coroana copacilor in functie de radacini, de sol si de lumina pe care o are copacul acolo unde creste. Social, sa vedem daca scoala produce absolventii de care societatea are nevoie. Nu trebuie orientati tinerii spre forme goale. Sa ai sansa alegerii unei profesii care nu se inchide.


Axul central al invatamantului, pe profesorul care se ingrijeste de gradina sa. Profesorul isi incurajeaza doctoranzii, ii sustine, ii indruma. Nu e nevoie de inteligente exceptionale ci de o foarte buna dirijare, de conexiuni continue, nu in salturi, nu formale. Ci reale, in curentul disciplinei.

Lucrul cu studentii este eficient daca se face in sistem tutorial. Tutorele este cel care-l sustine pe student in tainele domeniului. Cati profesori si cati studenti intra in jocul acesta de tip initiatic? Sigur, cand ai o masa de studenti, reusesc cei mai sarguinciosi. Daca insa studentul se imparte intre un serviciu si universitate sigur ca minima rezistenta primeaza. Si atunci se incetatenesc tehnici de promovare cu minine cunostinte.

Cine castiga din aceasta decat tehnica furtului caciulii? Efectul asupra societatii va veni un pic mai tarziu. Daca “merge si asa” de ce sa facem noi altfel? Sistemul Bologna in Romania este gripat. In alte parti merge. Reforma invatamantului trebuie sa fie si o reforma sociala. Invatamantul fara o scoala a invatatorului, o casa a invatatorului, scolile normale si tot lantul.

Daca e vorba de elite, sa nu uitam ca si acestea trebuie sa se dezvolte. Cum incurajam interesul fata de elite, fata de cercetare? Are cercetatorul libertatea de a-si alege argumentele de cercetare, optiunile de cercetare? Are mijloacele sa faca aceasta?

Poti vorbi de invatamant si cercetare performante prin subfinantare? Poti vorbi de nivel cultural prin desfiintarea unitatilor culturale, prin comasarea genurilor, prin politizarea institutiilor? Totul se niveleaza intr-un anonimat si-o iresponsabilizare generala. S-a ajuns ca ministrul sa fie iresponsabil, plecand de la cel mai inalt nivel in care, in final, cel de jos se face vinovat de ineficienta lui, de starea lui de neputinta…

Unde sunt conferintele de alta data? Unde sunt amfiteatrele pline pana la refuz? Unde sunt oamenii in firea lucrurilor, destinsi, generosi si frumosi? Mai merge ceva bine in tara asta? Din nefericire, exemplele de incompetenta si iresponsabilitate sunt cele mai multe… de foarte sus pana foarte jos…

Ce pot eu face ca nepotul meu sa se intoarca acasa si sa faca ceva, aici, cu ce invata in Olanda (pe langa floraria de lalele)?


Un comentariu:

  1. Din pacate inafara de cei dragi nimic nu-i mai poate aduce acasa ..
    Intr-adevar oamenii nu mai sunt aceeasi ..

    RăspundețiȘtergere

  1. urmele cuielor
    de la ymp (09:22:05 16 Decembrie 2011)

    la oglinda prin care fug iluziile am stat si-am privit apoi la arcadele pontice am vorbit in taceri o briza dinspre batranul far ca un cantec de zar mi-a adus aminte de peronul de ieri cand ai venit sa-mi ceri o bancnota pentru calatorie din haina batranei am scos o hartie veche …………………………& ………. fara identitate trageam impreuna la rame ......................... s-au uscat izvoarele serii doar acolo unde n-au avut radacini s-au inmultit cascadele vietii acolo unde nilul n-a cunoscut corcodilul si-n dodii de poveste pescarul pe care-l cunoscusem in tara injuraturilor cu talc acum tacea malc si-mi arata spre vagonul de pe marginea plajei... circul plecase si vagonul mi l-au lasat mie... azi, chiar la ora amiezii, este miezul miezului de vara poate-n ale tale ganduri te aduni sa-mi spui diseara cum se face ca-ntr-o clipa poti atinge Infinitul si-n cea mai uitata floare sa gasesti ca nesfarsitul se aprinde din petala din boboc de trandafir si-ntr-o lacrima de roua ce asteapta un zefir sa apese o amprenta de penita japoneza prin nacela ce se-nalta din iubita mea planeta poate spui acum mai simplu intr-o proza de jurnal ma asteapta Inorogul manz mai ieri pierdut pe mal... câte un fir de nisip pe dunga albastră hrăneşte o scoică născătoarea perlelor şirag pe prag semnele tale Doamne urmele cuielor ţinte fixe abise